Istoric comuna

 

 Localitatea Bordei Verde a fost înfiinţată de locuitorul Ion Avram pe la 1855, dar satul a cunoscut o dezvoltarea mai puternică după anul 1864, când, în urma reformei agrare a lui Alexandru Ioan Cuza au fost împroprietăriţi 106 locuitori. Anul este socotit ca moment cert al înfiinţării comunei. Numele comunei, potrivit tradiţiei, a fost împrumutat de la o cârciumă adăpostită într-un bordei acoperit cu pământ, pe care creştea iarba în timpul verii. 

Din secolul al XVI-lea datează prima menţiune documentară a vreunei aşezări de pe teritoriul de astăzi al comunei Bordei Verde. Într-un hrisov emis de domnitorul Ţării Româneşti, Radu cel Mare - este menţionat satul Şcheaua (veche denumire a satului Constantin Gabrielescu). 

Satul şi-a mărit considerabil populaţia după primul război mondial, când, în urma reformei agrare din 1922 au fost împroprietăriţi aici o serie de familii din partea de munte a judeţului Buzău (Vintilă Vodă, Berca, Lopătari, Gura Teghii, Calvini, Vadu Soreşti, Pârscov, etc.). Aceştia au format un nou sat, Vintileşti situat în partea de est a vechiului sat Bordei Verde. În urma reformei administrative din 1967 cele două sate au fost contopite devenind o singură localitate cu denumirea de Bordei Verde. 

Până la începutul anilor 1970 comuna Bordei Verde a mai avut un sat, Filiu sau Budişteanu situat în lunca Călmăţuiului, la circa 2 Km vest de Lişcoteanca. Satul a fost abandonat de locuitori în urma inundaţiilor catastrofale din 1970, aceştia mutându-se în special la Ianca şi Brăila. În prezent se mai pot vedea doar ruinele bisericii fostului sat. După 1990 o serie din foştii locuitori s-au întors pentru a-şi lucra pământurile ce le-au fost retrocedate, apărând astfel embrionul unei noi localităţi, cu acelaşi nume dar situată pe un alt amplasament. 

Cele mai vechi urme de cultură materială cunoscute până în prezent pe teritoriul judeţului Brăila, ca de altfel şi pe raza comunei Bordei Verde aparţin culturii BOIAN II (faza Giuleşti). În punctul cunoscut sub numele "la Moş Filon" situat la vestul satului Lişcoteanca, pe un bot de terasa de lunca, au fost descoperite vestigii ale unor aşezări neolitice precum şi morminte sarmatice şi pecinege din timpul marilor migraţii.

Pe teritoriul satului Lişcoteanca au fost cercetate patru aşezări neolitice. Cercetările arheologice au fost efectuate de un colectiv format din Nicolae Harţuche, Florian Anastasiu, Valeriu Sirbu şi Ion T. Dragomir (o perioadă scurtă):

 

  • Lişcoteanca - "Movila Olarului". Aşezarea este situată pe o Popină aflată în lunca Călmăţuiului, la vest de Balta Lişcoteanca. Au fost identificate două niveluri de locuire, atribuite fazelor Gumelniţa A1 şi Gumelniţa A2. 
  • Lişcoteanca - "Moş Filon". Aşezarea a fost identificată pe un pinten de terasă înconjurat de fosta Baltă Lişcoteanca. Cercetările au evidenţiat două niveluri culturale, primul aparţinând culturii Boian - faza Giuleşti, iar cel de al doilea culturii Gumelniţa. Nivelul cultural gumelniţean era format din două niveluri de locuire atribuite fazelor Gumelniţa A1 şi Gumelniţa A2. 
  • Lişcoteanca - "Movila din Baltă". Aşezare edificată pe o popină situată în mijlocul luncii Călmăţuiului. Cercetările au evidenţiat două niveluri culturale, unul aparţinând culturii Boian şi celălalt aparţinând culturii Gumelniţa. Nivelul cultural gumelniţean era format din două niveluri de locuire atribuite fazelor Gumelniţa A1 şi Gumelniţa A2. 
  • Lişcoteanca - "Satnoieni". Aşezare situată pe un pinten de terasă ce înainta în Balta Lişcoteanca; au fost identificate două niveluri culturale, unul aparţinând culturii Boian - faza Giuleşti şi al doilea aparţinând fazei Gumelniţa A1.